Infracțiunea de contrabandă asimilată dezincriminată prin Decizia CCR 176/2022. Cauze și efecte ale acestei soluții   

Autori:

Conf. univ de. George COCA – Facultatea de Științe Juridice și Administrative București a Universității Spiru Haret, avocat definitive în Baroul București Email georgecoca59@yahoo.com

Avocat Florea Ionuț Alexandru – Avocat definitiv în Baroul București Email avocat.floreaionut@gmail.com

Prin decizia nr. 176/2022 din 24 martie 2022, publicată în monitorul oficial nr. 451 din 5 mai 2022 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. 3 din legea 86/2006 privind Codul vamal  al României, care prevedeau:

,,art. 270 (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.”

1. Evoluția reglementării infracțiunii de contrabandă

Astfel cum rezultă și din analiza efectuată de CCR[1] în cuprinsul deciziei nr. 176/2022, în anul 2006, când a fost adoptat Codul Vamal al României, forma inițială a infracțiunii de contrabandă prezenta un singur alineat, potrivit căruia ,,Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”. În jurisprudență și doctrină a fost conturată semnificația sintagmei ,,prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal”, aceasta făcând referire la alte locuri decât prin punctele vamale”. Analizând această normă, reținem că la momentul adoptării Codului Vamal, fapta de trecere a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal, atrăgea doar răspunderea contravențională, fiind sancționată penal doar trecerea peste frontieră de mărfuri sau alte bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. O astfel de diferențiere nu avea nicio justificare practică, întrucât în ambele situații obiectul juridic protejat era același,respectiv apărarea regimului frontierei de stat și apărarea regimului administrării impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate către stat.

Ulterior, după integrarea României în Uniunea Europeană, legiuitorul a înțeles să introducă alineatul 2 al art. 270 , cu scopul de a incrimina și contrabanda săvârșită prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal. Varianta inițială a art. 270 alin. 2 a fost modificată succesiv, forma în vigoare în prezent fiind introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010. Art. 270 alin. 2 lit. a sancționează acte specifice infracțiunii de contrabandă care depășesc un anumit prag valoric (bunuri/mărfuri sustrase a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 de lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri și mărfuri). Art. 270 alin. 2 lit. b sancționează acte specifice infracțiunii de contrabandă similare celor de la lit. a, dar care nu ating pragul valoric, însă au o anumită frecvență (de două ori în decursul unui an).

Prin aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului – nr. 54/2010 s-a introdus și alin. 3, supus analizei CCR în cadrul Deciziei nr. 176/2022.

2. Argumentele avute în vedere de CCR la declararea neconstituțională a dispozițiilor art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006

Dispozițiile art. 270 alin. 3 din legea 86/2006 au fost supuse analizei Curții Constituționale în repetate rânduri, excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la această dispoziție fiind în trecut respinse ca inadmisibile[2] sau neîntemeiate[3].

Cu toate acestea, la pronunțarea Deciziei nr. 176/2022, CCR a avut în vedere ,,practica constantă a instanțelor de judecată în sensul sesizării instanței de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României și invocării motivelor ce relevă un viciu de neconstituționalitate al normei din perspectiva nereglementării unui plafon valoric sub care fapta incriminată în articolul menționat nu constituie infracțiune.” Astfel, CCR a găsit resoturile interne, pentru a schimba propria practică și a supune din nou analizei constituționalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 270 alin. 3 din Codul Vamal, reținând în mod corect posibilitatea CCR de a reevalua propriile raționamente, având în vedere ,,doctrina dreptului viu, care produce efecte directe în privința determinării conținutului normativ al normei de referință, și anume Constituția, precum și faptul că instanța de control constituțional este unica autoritate jurisdicțională ce are o competență de a realiza o interpretare evolutivă a acesteia.”[4]

Un prim argument pentru declararea neconstituționalității art. 270 alin. 3 este reprezentat de neprevederea unor limite valorice/temporale similare celor menționate la art. 270 alin. 2, din moment ce infracțiunea prevăzută de la art. 270 alin. 3 poate fi derivată inclusiv din acte specifice art. 270 alin. 2 lit. a și b.

Din conţinutul incriminării prevăzute de art. 270 alin. 3, precum și din analiza efectuată de CCR în cuprinsul Deciziei nr. 176/2022, rezultă că infracțiunea este asimilată infracțiunii de contrabandă, prin natura ei nefiind o infracțiune de contrabandă. CCR a reținut la paragr. 27 că bunurile/mărfurile obiect al infracțiunii prevăzute la art. 270 alin. 3 pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârșite conform art. 270 alin. 1 sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârșite potrivit art. 270 alin. 2 lit. a, b și c. Fapta de la art. 270 alin. 3 constituie întotdeauna infracțiune, însă faptele din care provin/cărora le sunt destinate aceste bunuri nu constituie întotdeauna infracțiune (a se vedea art. 270 alin. 2 lit. a și b). Or nu poate fi admis ca infracțiunea derivată (art. 270 alin. 3) să existe în acele situații în care nu există o infracțiune principală, din care a derivat. Spre exemplu, nu putem admite existența infracțiunii pentru o persoană care deține un număr 10 pachete de țigarete provenite din contrabandă, (art. 270 alin. 3), dacă persoana care a introdus în țară/a scos din țară aceste tigări nu este sancționată penal, câtă vreme fapta sa nu întrunește elementele constitutive pentru existența infracțiunii, respectiv nu atinge pragul valoric/temporal prevăzut de art. 270 alin. 2 lit. a și b.

CCR a susținut această teză luând în considerare specificul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3, al cărei element material reprezintă o prevedere specială a infracțiunii de tăinuire, fiind vorba de bunuri de un anumit specific, ce provin din contrabandă. Or, în cazul infracțiunii de tăinurie prevăzută în Codul penal (art. 270), se prevede faptul că pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor. CCR oferă ca exemplu și infracțiunea de favorizare a făptuitorului, la art. 269 alin. 2 Cod penal fiind prevăzut că ,,pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor”. În toate aceste cazuri (art. 270 alin. 3 Cod vamal, art. 269 și art. 270 Cod penal) vorbim de o infracțiune subsecventă care împrumută din pericolul social generic al infracțiunii principale.

Altfel spus, dacă fapta din care provin bunurile poate fi în anumite cazuri doar contravenție (atunci când vorbim de introducerea în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, fără a atinge pragurile prevăzute de art. 270 alin. 2 lit a și b din Codul vamal), în acele cazuri și fapta derivată, corelativă, trebuie să aibă același regim juridic (contravenție).

 Un al treilea argument este reprezentat de nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală. ,,Nereglementarea unui prag valoric/temporal pentru faptele asimilitate contrabandei și nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală aduce atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 din Legea fundamentală”[5]. Măsurile luate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual. Curtea a reţinut că din perspectiva principiului ultima ratio în materie penală nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală, care lipsește în cazul art. 270 alin. 3, din moment ce sunt sancționate și cele mai mărunte fapte, ca urmare a neprevederii unui prag valoric minim/temporal privind bunurile care provin din contrabandă/sunt destinate contrabandei. Sunt pe deplin aplicabile realității zilelor noastre cele reținute în cuprinsul lucrării realizate în anul 1924, referitoare la trăsăturile pedepsei de a fi dreaptă și proporțională[6]:

,,În practică spunem că o pedeapsă este nedreaptă atunci când avem credința că judecătorii au pedepsit pe un nevinovat sau au fost prea aspri ori prea blânzi cu un vinovat.(…) Vom zice deci că o pedeapsă este dreaptă în primul rând atunci când ea era necesară, adică atunci când legiuitorul trebuia să recurgă la ea. De unde rezultă că legiuitorul e dator în fața unui fapt ilicit contra căruia trebuie să reacționeze, să se întrebe mai întâi dacă o sancțiune extra-penală nu ar fi suficientă și numai în cazul când nevoia de a interveni cu sancțiunea penală este legitimă, numai atunci pedeapsa statornicită va fi justă.(…) A doua calitate care se cere la o pedeapsă este ca ea să fie rațională, adică potrivită cu gravitatea infracțiunei; pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să obsere o măsură potrivită.

Un al patrulea argument este reprezentat de modalitatea în care legiuitorul a reglementat infracțiuni prin care se protejează același obiect juridic (regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului de stat), când a condiționat existența infracțiunii de atingerea unui anumit plafon valoric. Codul fiscal anterior cuprindea la art. 296¹ alin. 1[7] lit. l o infracțiune specifică de evaziune fiscală, care a fost preluată și în Codul fiscal în vigoare – art. 452 alin. 1 lit. h[8]. În ambele cazuri este prevăzută o limită de la care vorbeam de existența infracțiunii, respectiv 10.000 de țigarete. În mod similar și în cazul infracțiunii de prevăzute de art. 270 alin. 3 Cod vamal ar fi trebuit prevăzut un astfel de prag.

3. Mijloace juridice ce pot fi invocate de persoanele condamnate definitiv în baza art. 270 alin. 3 Cod Vamal pentru a beneficia de efectele juridice ale deciziei nr. 176/2022  

Din 5 mai 2022, momentul publicării Decizie CCR nr. 176/2022 în Monitorul Oficial, infracțiunea de contrabandă asimilată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este abrogată. În continuare vom analiza mijloacele juridice care pot fi invocate în legătură cu lipsa prevederii unei fapte ca infracțiune.

      O primă cale de atac este reprezentată de recursul în casație, respectiv motivul prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 8 Cod proc. pen. (cazul inculpatului condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală). Dezavantajul acestei proceduri este că trebuie formulată într-un termen scurt, de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, potrivit art. 435 Cod proc. pen. În majoritatea situațiilor, termenul de recurs în casație este expirat, astfel încât această procedură va avea o aplicabilitate restrânsă.

       De asemnea, o altă cale de atac care poate fi incidentă, dar care, de asemenea, are o aplicabilitate restrânsă este revizuirea prevăzută de art. 453 alin. 1 lit. f. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate). Revizuirea va putea fi invocată doar de către persoanele condamnate care pe parcursul procesului au invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. 3 din Codul Vamal.

      Un al treilea remediu procesual rezultă din dispozițiile prevăzute de art. 595 alin. 1 Cod procedură penală: ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Codul penal.”

Prin Decizia CCR nr. 683/2018 s-a constat că ,,decizia CCR prin care este constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare face ca, de la data publicării sale, fapta incriminată și considerată anterior socialmente periculoasă să nu mai existe, adică să producă efecte similare unei legi de dezincriminare”. De asemenea, prin Decizia CCR nr. 651/2018 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 595 alin. 1 CPP, întrucât textul de lege nu prevede și decizia CCR prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative.

Contestația prevăzută de art. 595 Cod proc. pen. extinde posibilitatea de a beneficia de efectele unei decizii CCR de dezincriminare dincolo de teremenul în care s-ar fi putut formula recurs în casație sau de persoanele care au invocat excepția de neconstituționalitate (cazul revizurii), sursă a dezincriminării. În plus, contestația prevăzută de art 595 poate fi formulată din oficiu, de persoana condamnată și de procuror.

Executarea pedepselor (principale, accesori ori complementare), a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte (interdicțiile incapacitățile și decăderile) încetează prin intrarea în vigoare a legii de dezincriminare. Cererea prin care se invocă art. 4 Cod pen. poate fi formulată și de persoana care a executat integral pedeapsa, constatarea intervenirii dezincriminării producând efecte cu privire la interdicțiile, incapacitățile și decăderile ce rezultă din condamnare, acestea urmând a înceta. Totodată aceasta nu va putea constitui prim termen al recidivei.[9]

4. Efectele juridice ale deciziei nr. 176/2022 pentru dosarele aflate în faza de urmărire penală/judecată cu privire la săvârșirea infracțiunii de prevăzute de art. 270 alin. 3 din Codul Vamal

Prin Decizia CCR 176/2022 s-a dezincriminat infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. 3 din Codul vamal. Art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc. pen. se referă la situațiile în care lipsește tipicitatea obiectivă a faptei[10], putând fi reținut și atunci când a intervenit dezincriminarea faptei[11].

Pe cale de consecință, în dosarele aflate în faza de urmărire penală, urmează a se constata existența cazului prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I, ceea ce va împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau stingerea acțiunii penale. În măsura în care dosarul se află în faza de judecată, instanța va pronunța o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 396 alin. 5 Cod proc. pen.

În general, infracțiunea de contrabandă este reținută în concurs cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal. În ipoteza în care, infracțiunea care intra în scopul grupului organizat (cel puțin pentru o parte dintre suspecți/inculpați) era infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 Cod vamal, în urma dezincriminării ei prin Decizia nr. 176/2022, nu mai este îndeplinită una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv condiția tipicității, urmând ca și cu privire la această faptă să se constate incidența art 16 alin. 1 lit. b teza I Cod proc. pen.

 5. Aprecieri cu privire la extinderea raționamentului CCR și pentru alte forme ale infracțiunii de  contrabandă

      Având în vedere raționamentul CCR din cuprinsul deciziei nr. 176/2022 prin care s-a subliniat necesitatea stabilirii unui prag valoric/o anumită recurență a faptelor pentru a determina un pericol concret specific infracțiunilor, rămâne de văzut dacă, pe viitor se vor ridica aceleași probleme inclusiv cu privire la art. 270 alin. 1 din Codul vamal[12]. La o primă analiză, considerăm că și această normă încalcă principiul ultima ratio, prin aceea că, în forma actuală, art. 270 alin. 1 sancționează și faptele care nu prezintă un pericol social specific infracțiunilor, fiind nesemnificative din punct de vedere al prejudiciului produs.

       De asemenea, în urma Deciziei nr. 176/2022, varianta agravantă a infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 274, nu mai poate fi reținută prin raportare la art 270 alin. 3, fapta fiind dezincriminată.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României art.147;
2. Codul de proecdură penală;
3. Codul penal;
4. Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în monitorul oficial nr. 451 din 5 mai 2022;
5. Decizia CCR nr. 683 din 06.11.2018, publicată în monitorul oficial nr. 302 din 18 aprilie 2019;
6. Decizia CCR nr. 651 din 25.10.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 20.12.2018;
7. Tratat de Drept și Procedură penală Vol. I, editura a doua a Cursului de drept și procedură penală. – I. Tanoviceanu, revăzut și completat de Vintilă Dongoroz, editura Curierul Judiciar, anul 1924;
8. Tratatul de drept și procedură penală Volumul III, ediția a doua a Cursului de drept și procedură penală, I. Tanoviceanu, Vintilă Dongoroz, editura Curierul Judiciar, anul 1924;
9. Revista Pandectele Române nr. 12/2011 – Inalta Curte de Casatie si Justitie, Contrabandă. Elemente constitutive;
10. Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 3/2018 – Curtea de Apel SUCEAVA, Delimitări între noţiunea de contrabandă utilizată în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi infracţiunea de contrabandă – art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. Limitele utilizării prezumţiilor în materie penală;
11. Revista Pandectele Române nr. 5/2013 – Burlacu Radu, Infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privindCodul Vamal al României;
12. Mihail Udroiu  Sinteze de Procedură penală Partea specială ediția a 2-a Volumul II –, editura C.H.Beck 2021
13. Mihail Udroiu -Sinteze de Procedură penală Partea Generală ediția a 2-a Volumul I –, editura C.H.Beck 2021

---

[1] a se vedea paragr. 21 – 24 din Decizia CCR 176/2022

[2] Decizia CCR nr. 824 din 03.12.2015, publicată în M. Of. partea I nr. 122 din 17.02.2016,

  Decizia CCR nr. 828 din 03.12.2015, publicată în M. Of. partea I nr. 124 din 17.02.2016;

[3] Decizia CCR nr. 556 din 19.09.2017, publicată în M. Of. partea I, nr. 967 din 06.12.2017,

  Decizia CCR nr. 255 din 23.04.2019, publicată în M. Of. partea I nr. 742 din 11.09.2019,

  Decizia CCR nr. 753 din 21.11.2019, publicată în M. Of. partea I nr. 100 din 11.02.2020,

  Decizia CCR nr. 106 din 25.02.2020, publicată în M. Of. partea I nr. 407 din 18.05.2020,

  Decizia CCR nr. 113 din 25.02.2020, publicată în M. Of. partea I nr. 394 din 14.05.2020,

  Decizia CCR nr. 512 din 30.06.2020, publicată în M. Of. partea I nr. 815 din 04.09.2020,

  Decizia CCR nr.   81 din 16.02.2021, publicată în M. Of. partea I nr. 483 din 10.05.2021;

[4] paragr. 20 Decizia CCR 176/2022

[5] paragr. 32 Decizia CCR 176/2022

[6] Tratatul de drept și procedură penală Volumul III, ediția a doua, I. Tanoviceanu, Vintilă Dongoroz, editura Curierul Judiciar, anul 1924, pagina 34 – 36

[7](1)Constituie infracţiuni următoarele fapte:

l)deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;

[8] (1)Constituie infracţiuni următoarele fapte:

h)deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;

[9] Sinteze de Procedură penală Partea specială ediția a 2-a Volumul II – Mihail Udroiu, editura C.H.Beck 2021, pag. 1088

[10] Reținem că ,,Înainte de a vorbi de elementele infracțiunii, trebuie să spunem că, pentru ca o infracțiune să se poată concepe este necesitate: 1) de un subiect activ, care săvârșește infracțiunea, 2) de un obiect pasiv, care sufere din cauza infracțiunii; 3) de o acțiiune sau inacțiune pe care legea a sancționat-o penalicește”

Tratat de Drept și Procedură penală Vol. I, editura a doua a Cursului de drept și procedură penală. – I. Tanoviceanu, revăzut și completat de Vintilă Dongoroz, editura Curierul Judiciar, anul 1924, pagina.370

[11] Sinteze de Procedură penală Partea Generală ediția a 2-a Volumul I – Mihail Udroiu, editura C.H.Beck 2021, pag. 196

[12] Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.